Bună ziua doamnelor şi domnilor!
Ne reîntâlnim pentru a urmări o nouă confruntare între doi compioni la tras pe fund viteză, dimineaţa. În partea dreaptă a patului, răsfirat pe două treimi din el, acoperit parţial de plapumă, se află primul sportiv în şort negru şi tricou albastru. În colţul stâng al patului, înfăşurată în plapumă şi acoperită de o pătură suplimentară, găsim sportiva, în echipament de iarnă... grea, compus din: maieu, tricou, cămaşa de corp, pijama roz, de lână, vestă şi şosete pluşate.
Cei doi sportivi se pregătesc să intre în joc cu un moment de reculegere ce durează deja de câteva ore, bune.
Sunetul gongului, sub forma alarmei de la ceas, marchează începutul primei reprize.
Jucătorul în tricou albastru se pune în poziţie de aşteptare, trăgând discret plapuma peste urechea expusă la sunetul neplăcut al alarmei. Jucătoarea preaia iniţiativa, ascunzându-se complet sub plapumă şi perne. Urmează un moment de tatonare, care dureză până în minutul 2, în care nu se schiţează nici un gest, aşteptându-se reciproc, mişcarea adversarului. În tot acest timp, alarma răsună în continuare, neafectată de această tactică competitivă.
Dintr-o dată, jucătoarea atacă cu un mornăit, placat cu iuţeală, din partea adversă, de un căscat lung, însoţit de un văietat vigilent. Neintimidată, sportiva ripostează cu o foire bruscă, din picior, fără să îl scoată de sub plapumă, în ofsaid. Jucătorul, angajat încă, în acel căscat spectaculos, schimbă subit tactica, plasând, foarte precis, un plescăit regulamentar.
Jocul continuă până în minutul 3, când, într-un moment de neatenţie, sportiva se hotărăşte să oprească alarma, ieşind, astfel, în afară terenului.
Prima repriză se încheie, cu scorul de 1 la 0 pentru echipa în tricou albastru. Vom reveni după pauză...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu