Sunt sătul, în sfârşit. Mă uit la masa din sufragerie. E plină de farfurii, boluri şi tacâmuri mânjite de resturi de mâncare. Ar trebui duse la bucătărie, dar acolo sunt, şi fără astea, prea multe şi poate o să se certe între ele. Mai bine le las aici. De ce să creez discordie şi dispute? Aici nu încurcă pe nimeni şi, în plus, îmi aduc aminte de ospăţul regesc pe care l-am avut. Că tot veni vorba, parcă, parcă m-aş întinde o leacuţă să mă odihnesc puţin, că tare sfârşit mă simt.
Dar ce poate fi asta? Ei, drăcie! Nu pot să adorm. Am ciudata senzaţie cum că ar trebui să fac ceva, ceva de care am uitat. Măi să fie! Oare ce am putut uita?
Poate că dacă mă uit în jur, o să-mi aduc aminte. Vasele astea rămân aici, asta am stablit deja. Cele din bucătărie sunt prea multe pentru un singur om. Nu o să le pot birui de unul singur, aşa că aştept întăriri.
Gresia de pe jos e şi ea murdară, dar nu pot să mă apuc de ea înainte ca vasele să fie spălate, că poate o să se stropească pe jos. Deci rămâne aşa.
Pe balcon e un morman de haine murdare, aşa de mare, că nu se mai vede maşina de spălat de ele. Le-aş pune la spălat, dar dacă nu-i chip să ajung la maşină, ce pot să fac?
Plantele ar trebui udate, ce-i drept. Dar, dacă mă gândesc, tanti de la florărie mi-a spus foarte clar că plantele se udă doar dimineaţa, sau seara. N-aş vrea acum, să fac vreo nefăcută şi să păţească plantele ceva din cauză că le-am udat când nu trebuie. Mai bine aştept până pe seară.
Pe pat e un alt morman de haine care ar trebui împachetate. Dar ce bine şi ce comod e să te poţi răzema de ceva atunci când stai în pat. Ar fi păcat să mă apuc să stric frumuseţea asta de pernă multicoloră.
Praful ar trebui şters, că-i într-un strat destul de gros. E drept că de ceva timp încoace am tot auzit în stânga şi-n dreapta de tot felul de de alergii. Mi-e frică să nu mă procopsesc cumva cu vreo alergie la praf. Cea mai bună metodă de tratament e prevenţia! Asta spun din tot deauna, aşa că mai bine stau cât mai departe de praf. Ce mai, e sănătatea mea la mijloc!
Şi cu aspiratorul ar trebui dat, dar e vineri. E sfârşit de săptămână. Ar trebui şi eu să o las puţin mai moale. După o săptămână aşa de istovitoare, nu merit şi eu o zi mai lejeră? În fiecare zi, ba fă aia, ba fă ai-laltă. Ce mai, mi-a ajuns până aici! Gata, las aspiratul pe mâine. Oricum sâmbăta e zi de făcut curat. Nu e locul meu să schimb acum tradiţia.
Gata, mi-am adus aminte! Trebuia să mai uit la filmul ăla ultimul apărut, pe care tot am vrut să-l văd, dar n-am apucat, că de, aşa prins am fost cu toate săptămâna asta. Ia să mă fac eu niţel comod şi să dau drumul la film.
Ei, dar toată cugetarea asta parcă m-a cam obosit. Mi s-a făcut somn, deabia îmi mai ţin pleoapele deschise. Cred că totuşi o să trag un pui de somn...
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu