La granița zonei de comfort

Neîncrederea
Știu ce trebuie să fac, dar...
...sigur vreau asta?

...oare sunt în stare?
...oare e cel mai bun lucru?

...m-am gândit oare la tot?
...de ce să risc un eșec?

...cum se vor uita la mine după?

...dacă n-o să iasă bine?
...dacă nu o să mai pot da înapoi?
...oare e momentul potrivit?

...dacă mă grăbesc?
...dacă e prea târziu?

...ce părere vor avea ceilalți despre asta?

Încrederea
Nu știu ce trebuie să fac, dar...
...e normal la început.
...ce se poate întâmpla?
...n-am nimic de pierdut.

...trebuie să încerc ceva.

...ceva tot trebuie să iasă.

...trebuie început de undeva.

...mă mai gândesc pe parcurs.

...încerc în mai multe feluri.

...o să mă ajute ceilalți.
...o să am ce învăța din asta.
...o schimbare n-o să-mi facă rău.

...acuma-i momentul să ies în evidență.

Daca-ș fi șofer în loc de biciclist...

... aș merge cu mașina pe o stradă pietonală plină de oameni, încadrându-mă între niște marcaje suficient de mici încât să nu-mi încapă mașina, dar suficient de mari încât nici pietonii să nu încapă de mine.
... aș avea foarte multe borduri de urcat și de coborât pe traseu.
... aș putea circula cu mașina doar pe anumite străzi din oraș.
... șansele ca mașina mea cea nouă să fie furată din garajul închis, din fața blocului, din parcarea păzită, din dreptul camerelor de luat vederi, revopsită și vândută în piața de vechituri a doua zi, ar fi foarte mari.
... aș fi obligat prin lege să mă dau jos din mașină și să o împing câțiva metri, pe anumite porțiuni de drum, ca abia apoi să mă pot urca înapoi la volan.
... primăria ar amenaja o parcare taman în mijlocul unei zone unde accesul auto e interzis.
... aș trece cu nonșalanță pe culoarea roșie a semaforului, dacă nu încurc pe nimeni, dacă nu mă vede vreun polișist sau dacă mă grăbesc.
... aș găsi pe traseu stâlpi de iluminat, gropi, guri de canal, alte vehicule parcate, pubele de gunoi, mulți pietoni, stații de autobuz, etc.
... aș claxona foarte rar și doar pietonii.
... aș putea conduce mașina stând cu mâinile în buzunar, doar folosindu-mi centru de greutate.
... nu aș avea probleme cu locurile de parcare.

Impresii pe două roți

Batista cu roți
Ce poate fi mai plăcut și mai relaxant ca o plimbare cu bicicleta prin oraș într-o zi frumoasă de primăvară? Vântul îți mângâie delicat obrajii, soarele îți încălzește sufletul, iar mișcarea te revigorează.
Ce poate să lipseasca la imaginea asta idilică? Ei bine, pietonii lipsesc, și în special o anumită categorie de pietoni, ce obișnuiesc să își toaleteze cavitatea bucală, cea nazală și desigur faringele în văzul tuturor. Nu mă refer la cei ce folosesc o batistă pentru a face treaba asta măreață, nu, nicidecum. Mă refer la cei ce preferă să facă asta prin expulzarea bruscă a surplusului secrețiilor proprii de nectar pe unul din orificiile cu care le este echipat acel membu dintre umeri, ce stă sprijinit pe gât. Și nici n-ar fi așa de rău, dacă măcar ar ținti în față, dar, de cele mai multe ori aleg să facă asta întorcând capul în stânga sau în dreapta.
Nu vă pot descrie cât de înălțătoare e senzația pe care o simți ca biciclist, când te intersectezi cu traiectoria balistică a unui astfel de proiectil. E splendid, ce să mai zic!
De aici situația nu poate să evolueze decât în bine, când pietonul observă cu uimire ce s-a întâmplat și în loc să se prefacă jenat de situație, îl pufnește râsul, în schimb.
Ce-i drept, există o oarecare notă umoristică, în a fi considerat o batistă cu roți!

Șoferul chior
Mi s-a întâmplat, nu o dată, să circul cu mașina prin oraș și să fiu surprins de câte un biciclist care îmi apare dintr-o dată în față. Din fericire, de fiecare dată am avut, ori eu, ori biciclistul, prezența de spirit de a ne evita unul pe celălalt. Aș putea spune că e nevoie de doi oameni neatenți pentru a face un accident. Cu sigurantă nu e vina biciclistului, pentru că acesta nu se teleportează taman dreptul mașinii. Mai degrabă vina șoferului care de cele mai multe ori e doar parțial atent la trafic.
Nu vorbesc despre acei șoferi care consideră că e perfect normal să se dea pe smart phone în timp ce conduc prin oraș. În acest caz culoarea roșie a semaforului, trecerile de pietoni și toți ceilalți participanți la trafic devin simple distrageri ale atenției șoferului, așa că își merită întreg repertoriul de înjurături, priviri iritate, claxoane.
Mă refer la acei șoferi care sunt interesați de ce se întâmplă în jurul lor, dar atenția lor e concentrată spre o categorie de elemente din trafic. De cele mai multe ori un șofer caută cu privirea semne de circulație, marcaje, alte autovehicule și poate pietoni, pentru că așa a fost învățat din timpul școlii de șoferi. De foarte puține ori găsești un șofer care să caute cu privirea bicicliști. Mă doare să recunosc dar știu că și eu sunt din categoria asta. Știu că din dorința de a fi foarte conștient la un moment dat de numărul de mașini din jurul meu, de traiectoria și viteza lor și a mea, de starea drumului, etc, ajung să ignor orice altceva. Asta face ca să fiu orb când vine vorba de un biciclist care se afla în raza mea vizuală de secunde bune, dar pe care ajung să-l remarc deabia în momentul în care acesta ajunge în fața mea. Abia atunci parcă mi se ridică o perdea de pe ochi și încep să văd toate celelalte lucruri care se petrec în jurul meu.
Nu știu cum să rezolv această problemă pe care o am ca și șofer, pentru că, din perspectiva unui biciclist e o problemă de-a dreptul înspăimântătoare.

Câinele confuz
Dacă mergeți des cu bicicleta cu siguranță ați avut la un moment dat de a face cu  unul sau mai mulți câini, care se arată fascinați de acele două roți care se deplasează cu o viteză ceva mai mare ca a unui pieton. Nu reușesc să îmi imaginez ce poate să treacă prin mintea unui astfel de animal atunci când vede o bicicletă în mișcare.
Poate sunt stimulați de orice se află în mișcare, dar atunci nu prea înțeleg de ce au aceasta predilecție spre bicicliști doar. De ce stau cuminți atunci când trec mașini pe lângă ei, dar imediat ce trece un biciclist, atitudinea lor se schimbă radical. Latră, mârâie, aleargă, dau să muște bicicleta.
Se poate să vadă ansamblul om-bicicletă-în-mișcare ca pe o potențială pradă, pentru că dacă oprești bicicleta și te dai jos de pe ea, interesul lor dispare aproape imediat, ba chiar par oarecum nedumeriți sau speriați. Ca și cum ar spune, în momentul în care te oprești: ”Ahm, cred că te-am confundat cu altceva...”, după care se întorc la ceea ce făceau adineaori ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ce nu dispare la fel de repede, în schimb e nivelul ridicat de adrenalină ce-l simte biciclistul și tremuratul discret al picioarelor, cauzat de efort și de frică.

Apa puțului de Timișoara (pamflet)

Descriere:
Apa este extrasă din inima puțurilor forate la o adâncime aparent mare, sub controlul vigilent al organelor însărcinate cu verificarea calității apei. Aceste organe, analizează calitatea apei din fiecare puț în permanență, o dată la cel puțin 3-12 luni, după care ori închid puțul definitiv pentru câteva zile, ori îl inundă de clor, pentru curățarea de microorganisme și orice altceva ce i-ar putea oripila pe cei de la laboratorul de analiză. După aplicarea tratamentului, apa din puț se consideră curată și sigură pentru a fi consumată de către cei ce vor să-și întărească sistemul imunitar, fără a mai fi nevoie de o reanalizare a apei.
Caracteristici:
Apă cloruroasă, aluminoasă, plumburoasă, mercurioasă, cu o puternică aromă de baltă, complementată de un conținut ridicat de nitriți si nitrați. În unele cazuri în apă se pot găsi concentrații mari de calcar, oxid de fier, radiu, disruptori endocrini și o serie de alte elemente organice și anorganice ce nu se găsesc în mod normal în apă.
Indicații terapeutice:
În primul rând este o apă recomandată celor ce suferă din cauza lipsei problemelor de sănătate. Printre acțiunile terapeutice ale acestei ape, le putem enumera pe următoarele:

• stimularea apariției pietrelor la rinichi
• stimularea sistemului imunitar de la nivelul stomacului, a intestinului și peste tot pe unde mai ajunge această apă
• combate funcționarea normală a digestiei, prin efectul său laxativo-constipant
• crește rezistența organismului la metale grele, datorită acțiunii selective de tipul ”ce nu te omoară, te-ntărește”
• reglează menstruația la bărbați
• scade incidența afecțiunilor de prostată la femei
• stimulează funcțiile creierului responsabile pentru căutarea și găsirea unor surse alternative de apă
• asigură necesarul de microorganisme pentru a ține sistemul imunitar mereu ocupat, dacă nu chiar copleșit
• în timp duce la dezvoltarea toleranței la mirosuri și gusturi neplăcute

Recomandări
Academia română de pediatrie recomandă această apă pentru irigarea cu moderație a grădinii și a gazonului.