Ghiciodă...

Brav simbol al slobozirii,
Semn distins de dărnicie,
Vrei la toți ce te-au aproape,
Să le lași o amintire.

Naștere după-ncordare,
Ce pustiu-nsuflețește,
Ne cam stingherești când altul,
Izolarea nu ne-o ferește.

Ca un bucium între dealuri,
Vreme mare tu vestești,
Ropot crunt de viitură,
Suflete neliniștești.

Urlet aspru de balaur,
Din ascunsa lui cavernă,
În văpaie se transformă,
De orice scânteie-xternă.

Vuiet blând, sau adiere,
Ca o caldă răsuflare,
Ori de câte ori ne cheamă,
Îi dăm mare ascultare.

Ca să-nchei această odă,
Cât mai clar și mai concis,
Vă invit să vă dați seama,
Despre ce tocmai am scris?