O lume paralelă

Să ne imaginăm pentru o clipă că am putea să ne transportăm într-o altă dimensiune ca și simpli observatori. Să ne închipuim că ajungem într-o lume foarte asemănătoare cu a noastră, în care oamenii sunt la fel ca și noi, orașele sunt identice, limba e aceeași și așa mai departe. Singurul lucru care îi face aparte de noi e un obicei ciudat pe care îl au locuitorii acestei lumi paralele. E un obicei așa de larg răspândit în rândul oamenilor acestei lumi, încât e considerat o stare de normalitate.
Acest obicei se rezumă la încercarea de a-și scurta viața prin diverse mijloace. Nu vorbim de o epidemie de sinucideri, pentru că acest act este condamnat și în acestă lume. E vorba de obișnuința de a face o mulțime de lucruri mărunte, dar care le vătămează sănătatea într-un mod foarte discret, ori indirect. Luat separat fiecare astfel de lucru în parte, nu pare a fi dăunător, dar, rezultatul cumulat e unul ce nu se poate ignora. Per total, viața lor se scurtează considerabil ca urmare a acestui obicei ciudat.
Acești oameni nu sunt nici sinucigași, nici masochiști. Sunt oameni ca noi, cărora le place viața, le place să se bucure de ea, și, culmea, îți doresc să fie sănătoși și să trăiască cât mai mult. Singura deosebire față de noi e că au acest obicei ce le face rău.
Fiind capabili, ca și noi să deosebească binele de rău, cum pot fi așa de ignoranți în fața acestui pericol? Răspunsul e simplu. Din cauză că au crescut cu acest obicei de foarte multe generații, acesta a intrat în normalitate. Ba mai mult, a căpătat rangul de necesitate. Dacă se descoperă o comunitate izolată că nu a adoptat acest obicei se fac eforturi mari pentru a convinge comunitatea să accepte cît mai repede acest obicei.
Există instituții special create ca să aibă grijă ca acest obicei să fie înțeles și însușit de la cele mai fragede vârste. Se scriu nenumărate cărți care prezintă avantajele păstrării acestui obicei înrădăcinat și avertizează asupra pericolelor renunțării la el. Cei care, din diverse motive, se depărtează de acest obicei, sunt foarte prompt atenționați și ajutați să revină pe calea normală. Chiar dacă această cale nu le face bine. Se dau o mulțime de sfaturi cu privire la cum se poate personaliza acest obicei la nivel de individ, astfel încât să fie cât mai repede acceptat.
Desigur că, o dată cu trecerea timpului, s-a observat o deteriorare a sănătății generale a populației. Din acest motiv s-au creat o serie de instituții a căror menire era să îmbunătățească și să mențină sănătatea oamenilor, fără a altera acel obicei vătămător. O energie enormă s-a concentrat pe studierea și tratarea simptomelor care apăreau datorită obiceiului păcătos. Din păcate, toate cercetările se fereau să caute corelații între obiceiul străvechi și problemele actuale. Evitarea asta nu era datorită unei frici de a schimba orânduirea de până atunci, ci din simplă ignoranță. Oamenii nu puteau concepe că unul din pilonii societății pe care au construit-o dealungul timpului le e dăunător.
Pe măsură ce avansa menținerea sub control a simptomelor, în paralel se realizau progrese și în perfecționarea elementelor nocive ale obiceiului străvechi. Cei care erau implicați în asta nu erau oameni răi. Motivația lor era că acest obicei trebuia actualizat. Erau convinși că ceea ce fac e pentru binele tuturor. Într-un fel, obiceiul vechi căpăta o față nouă. Ținea pasul cu timpul intrând într-un fel de competiție neintenționată cu lupta pentru sănătate. Astfel se menținea un echilibru între metodele de a lungi viața și cele care o scurtau.
Această competiție nu era una evidentă pentru cei ce trăiesc în această lume paralelă. Ei nu sunt conștienți de cele două tabere. Nici cei care fac parte din aceste tabere nu sunt conștienți că lucrează împotriva celorlalți. Ei văd doar efectele răului, dar nu fac legătura între obicei și suferința cauzată de acesta.
Ca și observator, vezi și înțelegi tot ce se întâmplă în această lume. Vezi direcția greșită în care această lume a luat-o, dar nu poți să intervii. Tot ce poți să faci e să speri că, la un moment dat, se va naște o suspiciunea cu privire la efectele acestui obicei și că acea suspiciune va avea suficienți adepți pentru a crea o masă critică ce va duce la schimbare. Dar, până ca aceasta să apară nu poți decât să privești și să îi compătimești.