Leacuri din bătrâni

Durere de măsele
Se ia un păhărel de pălincă și se ține câteva minute pe măsea. Dacă nu trece durerea se înghite pălinca și se încearcă din nou cu un alt păhărel...

Durere la maț
Se ia o linguriță de miere cu niște pălincă, iar restul de pălincă se pune pe măsea, de necaz...

Durere la tărtăcuță
Se masează tâmplele cu puțină pălincă. Cu ce rămâne din pălincă se clătește temeinic măseaua, preventiv...

Roșață de la soare
Se pune o compresă cu pălincă peste zona afectată. Pentru o eficiență mai ridicată, se recomandă aplicarea unei comprese interne, concomitent cu cea externă.

Vedere tulbure
Se curăță ochelarii cu o cârpă moale înmuiată în pălincă. Dacă nu se schimbă nimic, se dă pe gât restul de pălincă, ca măcar măseaua să nu ne doară.

Vedere dublă
Se apucă cele două păhărele de pălincă și se varsă pe gât. Se repetă procedeul până când cele două păhărele devin trei sau patru.

Ațipeală
Se face o cafea tare, în care se pun câteva picături de pălincă. În timp ce cafeaua se răcește, se pot pune niște picături de pălincă pe gât, ca să treacă timpul mai ușor...

Roșață în grumaz
Se înghite o lingură de sirop de muguri de brad. Înainte și după se dezinfectează gâtul cu câte un păhărel de pălincă...

Dârdâială
Se dă rapid peste cap un păhărel de pălincă, după care ne mai luăm niște haine pe noi. Dacă nu se schimbă nimic în bine, se mai servește un păhărel și mai punem niște lemne pe foc. Dacă nici așa nu se schimbă nimic, ne punem mai aproape de sobă și verificăm dacă pălinca nu e cumva expirată.

Osteneală și streche
Se servește un păhărel de pălincă și se ascultă niște muzică liniștitoare. Dacă senzația de agitație persistă, se mai ia un păhărel și se face o baie fierbinte și relaxantă. Dacă nici așa nu se schimbă nimic, se mai apelează la un păhărel și se merge la somn. Dacă nici așa nu trece, atunci se mai bagă un păhărel, se ia concediu de odihnă și se merge undeva departe în vacanță.

Tremurici
Se ține în mână un păhărel cu pălincă timp de 10 minute, fără să se bea. Dacă după cele 10 minute, păhărelul este gol sau spart, se reumple un alt păhărel și repetă procedeul. În momentul în care păhărelul rămâne cu ceva după cele 10 minute, acesta se pune jos și se pleacă repede spre casă.

Cheleală
Se bea un păhărel de pălincă și se inspectează oglinda. Dacă nu s-a schimbat nimic, se repetă procedeul, până când nu ne mai deranjează reflexia din oglindă.

Zece pași pentru o dimineață desăvârșită

1. Se ia una bucată freză și se flocăiește temeinic pe toată durata nopții, pentru a obține dimineața, acea senzație șoc în fața oglinzii.
2. Se strivește fața de pernă în repetate rânduri până capătă un suav aspect de buhăit matinal, cu contururi discrete de mahmureală.
3. Se ia una bucată țânțar și se pune să facă nenumărate liniuțe prin dreptul urechii, creând astfel cadrul începerii unui studiu meditativ asupra trecerii timpului.
4. Play-list-ul nopții va fi format din cvartetul canido-maidanezo-nomad ”hAu, Lună hAmară”, urmat de cunoscutul șlagăr felin ”Călduri mari” și de trupa alarmelor auto intitulate ”Tare, des și fără motiv”.
5. Este crucial să realizăm o sincronizare perfectă între pornirea alarmei de la ceas și momentul de dinaintea ațipirii.
6. Dacă, printr-un miracol, reușim să oprim alarma mult prea ușor, nu trebuie să ne panicăm, există o soluție de rezervă: primirea a minim trei apeluri, lungi, născute din formarea greșită a unui număr de către un anonim consecvent, matinal și insistent.
7. Oricine se poate ridica din pat odihnit, cu chef și elan, de aceea noi vom demonstra că se poate și fără.
8. Începutul de zi trebuie împăturit cu ospitalitatea și căldura unei ploi reci, dar torențiale.
9. Se vor realiza minim trei întoarceri la apartament, în pas ușor alergător, după câte ceva uitat, cum ar fi: umbrela, cheile de la mașină, umbrela.
10. Dacă suntem într-o reală criză de timp, putem opta pentru una din următoarele variante, la alegere: mașina nu pornește, avem pană sau visăm, cu nasul în cafea, că suntem în drum spre lucru.

Ghiciodă...

Brav simbol al slobozirii,
Semn distins de dărnicie,
Vrei la toți ce te-au aproape,
Să le lași o amintire.

Naștere după-ncordare,
Ce pustiu-nsuflețește,
Ne cam stingherești când altul,
Izolarea nu ne-o ferește.

Ca un bucium între dealuri,
Vreme mare tu vestești,
Ropot crunt de viitură,
Suflete neliniștești.

Urlet aspru de balaur,
Din ascunsa lui cavernă,
În văpaie se transformă,
De orice scânteie-xternă.

Vuiet blând, sau adiere,
Ca o caldă răsuflare,
Ori de câte ori ne cheamă,
Îi dăm mare ascultare.

Ca să-nchei această odă,
Cât mai clar și mai concis,
Vă invit să vă dați seama,
Despre ce tocmai am scris?

Gânduri rare

Sper să nu câștig la loto...
Sper ca măcar o dată în viață să fac râie...
Sper să-mi mai iasă măcar un furuncul...
De ce nu mă mai dor dinții?
Nu vreau să merg în concediu...
Nu vreau mărire...
Am prea mult timp liber de când lucrez, am nevastă și copii...
Sunt mult prea în formă...
N-am nici un defect...
Ceilalți n-au nici un defect...
Ce-aș mai elimina o piatră de la rinichi...
Mi-e poftă de un regim alimentar strict...
Cred că mi-a cerut prea puțin mecanicul...
De abia aștept mahmureala de mâine...
Ce bine mă înțeleg cu socrii...
Ce mă făceam dacă meșterul chiar știa ce face?
Toți vecinii mei sunt cumsecade...
Noroc că a furat de la mine...
Măcar în weekend să mă trezesc și eu mai devreme...
Ador plictiseala!
Prefer un om fără imaginație și încăpățânat într-un post de conducere...
Mi-e dor de-un coșmar...
Ce frumoasă e pata asta...
În sfârșit am coșuri pe față...
Parcă-i mai bine acum că nu mai văd așa de clar...
Vreau să nu știu ce să zic...

Eu de ce nu am rău de mașină...
Noroc cu acel cui că altfel nu făceam pană...

Femeia adevărată nu...

1. Femeia adevărată nu are suficienți pantofi!
2. Femeia adevărată nu are prea multe haine, ci prea puține dulapuri.
3. Femeia adevărată nu are celulită, ci doar i se șifonează pielea câteodată.
4. Femeia adevărată nu e preocupată de aspectul ei, ci doar e pasionată de estetică.
5. Femeia adevărată nu are nevoie de bărbați, dar îi plac animalele de companie.
6. Femeia adevărată nu e obsedată de curățenie, ci doar e curioasă de eficiența detergenților.
7. Femeia adevărată nu are părul scurt!
8. Femeia adevărată nu vorbește mai mult decât orice altă femeie.
9. Femeia adevărată nu bârfește, ci doar își face griji pentru ceilalți.
10. Femeia adevărată nu are păr pe picioare, ci părul îi ajunge la picioare.
11. Femeia adevărată nu se îngrașă, ci doar își face rezerve pentru mai târziu.
12. Femeia adevărată nu se teme de păianjeni, ci doar îi lasă pe bărbați să se simtă neînfricați.
13. Femeia adevărată nu adoră bijuteriile, doar o ajută să-i sclipească ochii.

Jurnal de după concediu - Partea IV: Hotărârea

Gata! Am tras suficient de timp pe ziua de azi. Nu-mi ajunge că de dimineață mă tot prefac că sunt ocupat? După atâtea ore de stat încep și eu să mă resimt. De la o anumită vârstă nu mai poți menține același ritm. Ajungi să obosești și dacă în jurul tău se lucrează mai intens.
Plecarea îmi e puțin îngreunată de privirea vigilentă a șefului meu, dar momentul prielnic se ivește și reușesc să mă scurg discret de pe scaun, făcându-mă nevăzut.
În schimb, cum ies din clădire sunt îmbrățișat, sufocant de strâns, de aerul verii. Nu-i bai că e mult de mers până la stația de tramvai, bine că nu e nici urmă de umbră până acolo. Măcar că asfaltul e moale.
Cumva ajung, ca să văd că peronul e plin de ofiliți din ăștia ca mine, fără pic de vlagă. Partea bună e că la capătul străzii începe să se contureze imaginea tremurândă a unui miraj de tramvai.
Două eternități și un sfârâit lung mai târziu, acesta oprește în stație. Ușa se deschide ca o oală sub presiune, eliberând un val de fierbințeală. Până să-mi dau seama că nu vreau să urc, cei din spate se opintesc și mă împing înăuntru. Terminația „vai” din „tramvai” n-a fost pusă acolo degeaba. Noroc cu mirosul dinăuntru, care îmi trage rapid două palme peste nas, să nu leșin de la căldură. Bineînțeles că toate geamurile sunt închise, nu cumva să se piardă din aerosoli.
Într-un moment de slăbiciune deplină, fac greșeala să deschid un geam. L-am ales pe cel mai mic și amărât. Nu-l crăp bine că aud din spate, strigătele suferinzilor de dureri la măsele, urechi și alte orificii: „Nu vezi dom'le că-i curent?”
În ovațiile privirilor încruntate, închid repede geamul, calmând astfel situația revoltătoare în care ne aflam cu toții.
Stând așa si transpirând, mă gândesc că la saună ar fi fost oricum mai scump. Nu termin bine gândul că se urcă în tramvai trei muncitori la maieu, care găsesc loc să se țină de bara de sus, cu amândouă mâinile, tocmai în dreptul meu.
Și cum stau eu acolo flancat din toate părțile, numai ce îmi fuge gândul la fizică. Încep să estimez cam câte din moleculele de aer, pe care le inspir fără pic de împotrivire, au ricoșat de pe acele șase supsuori, umezite ca de rouă.
Gândurile îmi sunt însă întrerupte de refuzul plămânilor de a mai accepta aer, însoțit de încețoșarea privirii și de înlăcrimarea subită a nărilor. Toată această splendidă împreunare de simțuri, mă face să rup liniștea și să-i întreb pe distinșii mei însoțitori dacă vor coborî la prima. Naiva mea speranță e imediat trântită cu picioarele de pământ și pusă la punct de răspunsul lor hotărât, cum că merg până la ultima stație.
Așa stând lucrurile, brusc îmi piere cheful de a mai merge cu tramvaiul. Mai mult, simt cum gândurile încep să mă trădeze pentru că regretă, ceea ce n-am crezut vreodată că o să regrete, și anume că am plecat de la birou. Dar, ce să fac, că doar n-o să dau vina pe ele săracele, că și ele suferă, ca și mine de atâta zăpușală.
Gata, de mâine încep să merg cu bicicleta!

Accidentul

Relatarea biciclistei
Vai tu, să vezi ce-am pățit dimineață! Mă hotărâsem să merg cu bicicleta la lucru că era cald și vroiam să mă îmbrac cu rochița aia verde floral de mi se asortează de minune cu sandalele și cu cadrul de la bicicletă. Ei, și cum veneam eu frumos pe pista de bicicliști... Apropo, era să uit, am văzut la mall o poșetă superbă, pe care trebuie să o vezi. Sunt sigură că o să-ți placă. E din piele întoarsă, cu franjuri pe la cusături, dar e de firmă, dacă mă-nțelegi... Și chiar lângă am găsit o eșarfă așa de finuță că nu am putut să nu o cumpăr. Nu aveam nevoie de ea, că doar îi vară, știi ce zic? Dar nu m-am putut abține, că era superbă... Na, în fine, și să vezi ce era să se întâmple... Cum mergeam către lucru, știi că e trecerea aia de pietoni chiar de lângă firmă aia unde lucrează tipa aia de o duce unu în fiecare dimineață cu BMW-ul ăla negru... Vai ce mi-ar plăcea să fiu dusă și eu la lucru cu o astfel de mașină! Și, să vezi, când ajung pe trecere, dintr-o dată apare din stânga o mașină și mă lovește de cad jos de pe bicicletă. Da, tu! Îți poți imagina? M-a lovit! Și, să vezi, cum am căzut pe-o parte, mi s-a zgâriat rochița în dreptul șoldului. Am crezut că leșin când am văzut. Și n-am purtat-o decât o dată! Vai, am început să plâng. A venit repede un tip să mă ajute să mă ridic, cred că era șoferul, dar nu sunt sigură, că nu îmi revenisem. A, nu, n-am pățit nimic, că doar m-a împins puțin și m-am dezechilibrat. Să fi văzut, tu, câtă lume s-a strâns în jur. Și au început să se certe între ei. Nu prea am fost atentă despre ce era vorba. Parcă vorbeau de ceva semne de circulație, oricum nu mă pricep eu la dinalea, așa că n-am prea ascultat. Mie tot la rochiță mi-era gândul...

Relatarea șoferului
Numai ce parchez mașina la lucru că îmi dau seama că mi-am uitat telefonul acasă. Întorc mașina și dau să fug înapoi acasă, când să vezi ce pățesc? Știi că lângă parcare e un bumper din ăla înalt de numai cu 5 la oră poți merge. Cred că-i ceva trecere de pietoni pe acolo, sau ceva... Ei, ajung la bumper și o iau încet, că numai ce-am schimbat telescoapele. Trec cu partea din față și pornesc subwoofer-ul, dar așa tare, că altfel nu mă trezesc. Cum trec și cu roțile din spate peste bumper, chiar înainte s-o calc, așa de-adevăratelea, dintr-o dată îmi sare în față o biciclistă. Bă, și trag o frână, din aia, de-mi intră ABS-ul, și, să vezi! Nici măcar n-am atins-o, când o văd pe asta de pe bicicletă că îmi cade lată în fața mașinii. Când am văzut cum s-a aruncat pe jos, am sărit repede din mașină să văd dacă nu mi-a zgâriat cumva bara, din cădere. Normal că a zgâriat-o, dar n-am putut să-i zic vreo două, că imediat au sărit niște gură cască cu faze de genul: „că de ce nu mă uit la indicatoare?”, „că de ce nu am mers m-ai încet pe acolo?”, „că de ce nu m-am asigurat că nu vin pietoni s-au bicicliști pe trecere?”. Bă, ce m-am enervat atunci. Dar, degeaba le-am zis că eu eram oprit la trecere, când biciclista mi-a sărit în față, și că n-am avut cu cine discuta. Bă, așa oameni suciți n-ai mai văzut! Bineînțeles că tipa s-a și apucat de plâns ca să-i sară ăştia din jur în apărare. Îți dai seama?

Un martor șofer
Deci, fii atent! Tocmai am lăsat un client și mă întorceam la parcarea noastră de taximetre. Și cum mă întorceam, numai ce văd că o biciclistă vine în plină viteză înspre trecerea de pietoni. Deci, venea super-tare, că chiar mă gândeam ce nebuni pot fi bicicliștii ăștia câteodată, și, în primul rând, și inconștienți. Și în dreptul trecerii era o mașină, ce venea super-încet. În momentul în care mașina era pe trecerea de pietoni, dintr-o dată biciclista se bagă în plină viteză în fața mașinii. Deci, îți spun, deja vedeam biciclista călcată. Dar, omul a oprit instant. Ce prezență de spirit, dom'le! Deci a avut reflex, nu glumă! Acuma, nu-s foarte sigur, căci n-am văzut prea bine, dar, ori tipa s-a speriat și a căzut de pe bicicletă, ori de la viteză o fi dat în vreo groapă și s-a dezechilibrat, ori n-avea frâne și a pus piciorul pe jos să încetinească și s-a îmburdat cu tot cu bicicletă. Cert e că tipa și-a găsit tocmai atunci să cadă. Deci, se poate s-o fi șters șoferul puțin cu bara, dar n-are cum că doar eram acolo și aș fi văzut. Dar, la ce viteză avea, mă și mir că a ajuns întreagă până acolo. Deci, în primul rând, biciclista trebuia să se dea jos de pe bicicletă pe trecerea de pietoni, căci așa zice legea. Normal, căci dacă-ți sare în față, tu ca șofer n-ai ce să mai faci. Căci doar n-o să mergi cu 10 la oră pe fiecare trecere de pietoni, ca să poți feri câte un nebun dintr-ăsta. Deci, mă-nțelegi?

Un martor biciclist
Man, wait till you hear this! Mergeam spre work pe bike, când all of a sudden, cel mai incredible thing happened. Man, a fost insane! În fața mea era o tipă ce mergea și ea chill pe bicicletă, când, o mașină appears from nowhere. Man, a spulberat-o! I was like... what just happened? Nu mi-a venit să cred! That could have been me, noroc că nu mă grăbeam la job. Luckily, tipa s-a ridicat și a fost destul de cool, până când a început dude-ul ăsta de la volan să urle. What the hell? Adică după ce că merge ca un descreierat pe șosea și izbește un biciclist pe trecere, mai are și tupeul să zică că n-a fost his fault. Am sărit la el și i-am zis: ”Băi, dude, relax, first of all, trebuia să te oprești la trecere!” El zice că a fost oprit și că tipa a intrat în el cu bicicleta. Wait, what? Cum să zică așa ceva când eu am fost martor? I saw the whole thing! Man, atunci I got really pissed off! Și nu eram singurul, eram o grămadă care am văzut ce s-a întâmplat, dar driver-ul o ținea pe a lui și nu recunoștea-n ruptul capului ca e vina lui. Can you imagine? După ce am văzut că era pointless, m-am luat și m-am dus și i-am lăsat să se certe în continuare. Man, really, cu unii oameni chiar nu te poți înțelege! Parcă nu vorbesc aceeași limbă.